Saitul preferat

                                 

Atacul saiturilor de socializare pare a fi o epidemie, sau mai degrabă psihoză în masă. Am decis să nu aderez la clanul rinocerilor şi să-mi manifest sincerul respect faţă de un anume sait. De când sunt la jurnalism, saitul http://www.timpul.md/ a devenit preferatul meu, consider acest sait, care este varianta online al ziarului Timpul, una dintre  cele mai credibile şi echilibrate surse  de informaţie fie ea  economică, politică, culturală sau socială. Niciodata nu m-am întrebat de ce prefer acest sait, dar îmi dau seama că politica editorială a  acestui produs media se sincronizează cu ideile şi concepţiile mele despre anume probleme ale societăţii noastre. Îmi place că este un sait serios, cu informaţie de calitate, şi se fereşte de senzaţionalul care a înundat piaţa mass-media în ultima vreme. 

Ce, noi nu putem face pozele nostre?
Ce ar fi dacă nu le vom mai scoate de pe net ? 

Am acest sait în permanenţa deschis. Citesc cu regularitate editorialele lui Constantin Tănase. Deseori, comentez pe forum la anumite materiale, drept că mă mai încarc de nervi, dar asta nu conteză... În cele din urmă,  este un sait simpatic, vorbesc despre design-ul  său, şi analizând culoarea albastră care predomină pe întreg conceptul grafic, este o culoare care face ca cititorul să simtă libertatea şi curajul de a spune lucrurilor pe nume,  îmi dau seama că este un ziat-sait cu politica orientată spre dreapta liberală,  ceea ce nu face decăt să ma apropie de acest produs media.
CITIŢI http://www.timpul.md/ ?

De ce Covoare moldovenești?

Fiindcă este vorba de o reuniune de individualităţi, fiecare contribuind la crearea imaginii generale a volumului. Chiar dacă unii dintre acești prozatori încă „nu au texte scrise şi adunate pentru o carte” cum scria Ion Buzu în nuvela Sîngele din barul „Speranţa”, în cadrul antologiei de față ei ni se prezintă ca autori cu perspectivă, pentru care scrisul devine o formă constantă de existență.
 O generaţie care nu mai simte pe umeri grămada de vechi prejudecăţi şi stereotipuri, o generaţie libertină, nonconformistă, cu un mare teritoriu artistic de manevră, care îşi permite să abordeze discret orice teme, chiar și din cele considerate pînă nu demult tabu-uri desăvîrșite. În ansamblu, antologia Covoare moldovenești pare a fi un amalgam de viziuni, idei și concepţii, ce se cristalizează într-un stil pe care tinerii autori încearcă să şi-l creeze sau şi l-au creat deja. Culegerea surprinde și prin construcţii dinamice, situaţii surprinzătoare, personaje aflate mereu într-o căutare, într-un soi de nelinişte, iar toate aceste manifestări nu sunt altceva decît reprezentarea tipică a generaţiei în formare. Exploatînd modelul minimalist de expunere, lucrările cuprinse în antologie cîștigă vitalitate şi cu toate că nu sunt prezente multe implicaţii filozofice, meditaţii adînci, descrieri laborioase etc, nu se pierde din esenţa scrierii, dimpotrivă, este foarte captivantă şi garnisită cu suspans.
Pe final, am sublinia doar că volumul în cauză este un proiect reușit. Sperăm ca în viitorul foarte apropiat despre această antologie să va vorbi ca despre un catalizator important pentru aceşti tineri de azi și scriitori cu experiență de mîine.

Un deja vu nealterat

Un deja vu nealterat

      Reportaj din depozitul de cărți al bibliotecii ştiințifice a universității Alecu Russo din Bălți

De la primii pași făcuți în biblioteca Universitații, gîndul meu zboară, undeva, printre paginile romanului „Numele trandafirului” de Umbero Eco, și încerc mereu să găsesc niște similitudini dintre biblioteca de la noi și biblioteca, absolut superb, prezentată de scriitorul italian în romanul său. Întotdeauna mă lovesc de o nereușită, e foarte greu să gasesc ceva care să le asemene, poate doar mirosul de mucegai. Totuși trebuie să fie ceva, toate bibliotecile au undeva un colț unde dacă nimerești ai parte de acel inevitabil deja vu.  Spre marea mea bucurie am trăit în sfârșit acel deja vu, despre care vă vorbeam mai sus, am găsit acel colțișor, care m-a transferat fatalmente în acea bibliotecă descoperită în roman. Întuiția m-a făcut să caut în acel  loc acolo de unde li se aduc studenților carțile  atunci cînd nu se găsesc pe rafturile sălilor de lectură sau ale celor de împrumut, din depozitul bibliotecii.

                                                                          ***

 Am convenit cu administrația bibliotecii, și mi s-a organizat o excursie ad-hoc, întru realizarea acestui material despre acel loc unde studenții nu au acces dar unde presiunea carților este mai mare ca oriunde. Prima impresie, cînd am intrat în acest loc, a fost că nu am să gasesc nimic nou, aceleași rafturi pe care zac așezate frumos cărțile, același miros de mucegai, parcă aceleași cărți, cu alte cuvinte ceea ce gîndeam că am să gasesc  aici era doar o iluzie.
 Doamna Elena Cristian a fost ghidul meu în acestă noua lume, fiindcă odată ce am început să mă adîncesc în acest loc necunoscut, aveam impresia că întradevăr este vorba de o altă lume altă atmosferă față de ceea ce găsesc în celelate săli de carte. Cele două niveluri ale depozitului bibliotecii găzduiesc în jur de  520000 de exemplare, care sunt repartizate pe  diverse categorii: Colecții speciale, Carte rară, Carte cu autograf, Teze de licență sau masterat etc. Intuind parcă interesul meu pentru lucruri vechi d. Elena m-a condus spre rafturile destinate colecție de carte rară (aflată undeva într-un colți îngrădită  de jur împrejur cu gratii). Aici în această cușcă am avut placerea să mi se arate cele mai vechi cărți din bibliotecă, este vorba de doua carți religioase despre care doamna Elena mi-a făcut o scurtă prezentare:  Sfînta și Dumnezeiasca Evanghelie care acum întîi sau Tipărit întru același chip în zilele prea înalțatului Domn Io Grigorie Ioan Voievod cu osîrdia și cu toată cheltuiala Pria Sfințitului Mitropolit al Moldovei Kvri Gavril.(vezi imaginea *) 

Imaginea *

„Sfînta carte de la 1731  cuprinde toate cele 4 Evanghelii după: Ioan, Matei, Luca și Marcu. Evangheliile sunt un gen de literatură veche , care relatează despre viața învățătura, patimile, răstignirea și învierea lui Isus Hristos. Scrisă cu grafie slavonă în limba română într-un limbaj accesibil, este prezentă pe sfînta masă a altarului în bisericile ortodoxe, fiind destinată oficierii serviciului divin”. Frunzărind acestă carte observi că textul este așezat în pagină în doua coloane, începutul fiecarui capitol este marcat prin caractere de culoare roșie. „ Evangelia a fost tiparită la Tipografia lui Grigore Stan Brașoveanu, care a lucrat tipograf sub Mitropolitul Iacob Pruteanu”. Cartea a fost donată bibliotecii de preotul Vasilie Secrieru. O altă carte  din categoria celor vechi este Kазаниа datează din 1790 la fel este scrisă în slavona veche.

Kазаниа

 „Lucrarea cuprinde o culegere de predici bisericești, în care sunt explicate pasaje din Noul Testament la duminici și la marile sărbători rostite de Ioan Damashin, Grigorie Bagoslovul, arhiepiscopul Constantinopolului; Vasile cel Mare, Teodor Tiron ș.a.” Cartea este o donație a Catedralei Constantin și Elena din Balți.

Plimbîndu-mă singur printre zecile de rafturi pline de cărți, și odată ce mă adînceam în locurile mai puțin umblate, răceala și mirosul de mucegai parcă era mai puternic, simțeam că undeva pe aproape o să am surpriză deja vu-lui, căutam cu privirea acel loc, și în sfîrșit l-am gasit, undeva departe de ochii lumii, într-un cotlon, era semi-întuneric, două scări rezemate de un raft, cîteva cărți vechi aruncate pe o masă, m-au dus undeva departe, în acea bibliotecă rece din acel obscur ev mediu, nu am fotografiat revelația mea, blitzzul ar fi dărîmat întreg deja-vu.

Jurnaliştii cinstiţi ştiu unde se găseşte informaţia dreaptă

Astăzi, la ora de Jurnalism online, am mimat, din câte îmi dau eu seama, o situaţie în care ne aflăm în birou şi trebuie, noi în calitate de jurnalişti, să ne scriem materialul, neavînd timpul disponibil să consultăm direct anumite surse de informare, specialişti, departamente, chesti, socoteli… scurt pe doi, singura noastră posibilitate de a ajunge la informaţie  este internetul, dar internetul nu întotneauna ne oferă informaţii veridice, misiunea noastra era să gasim acele surse de încredere, demne de a fi citate într-un material jurnalistic, pot număra aici: site-ul Guvernului, Parlamentului, Biroul Naţional de Statistică, site-ul Băncii Naţionale a Moldovei etcetera.  Din toate acestea mie cel mai interesant mi sa părut Biroul Naţional de Statistică, mai ales că una din categorii era turismul, mă uitam pe cifrele repective şi mă gândeam că vai de turismul nostru abia dacă am ajuns la 10000 de vizitatori în 2010 şi cifra e în scădere  continuă(http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=293&) … e clar, nu facem noi bani din turism.