Un deja vu
nealterat
Reportaj din depozitul de cărți al
bibliotecii ştiințifice a universității Alecu Russo din Bălți
***
Am
convenit cu administrația bibliotecii, și mi s-a organizat o excursie ad-hoc,
întru realizarea acestui material despre acel loc unde studenții nu au acces
dar unde presiunea carților este mai mare ca oriunde. Prima impresie, cînd am
intrat în acest loc, a fost că nu am să gasesc nimic nou, aceleași rafturi pe
care zac așezate frumos cărțile, același miros de mucegai, parcă aceleași cărți,
cu alte cuvinte ceea ce gîndeam că am să gasesc
aici era doar o iluzie.
Doamna Elena Cristian a fost ghidul meu în acestă noua lume, fiindcă odată ce am început să mă adîncesc în acest loc necunoscut, aveam impresia că întradevăr este vorba de o altă lume altă atmosferă față de ceea ce găsesc în celelate săli de carte. Cele două niveluri ale depozitului bibliotecii găzduiesc în jur de 520000 de exemplare, care sunt repartizate pe diverse categorii: Colecții speciale, Carte rară, Carte cu autograf, Teze de licență sau masterat etc. Intuind parcă interesul meu pentru lucruri vechi d. Elena m-a condus spre rafturile destinate colecție de carte rară (aflată undeva într-un colți îngrădită de jur împrejur cu gratii). Aici în această cușcă am avut placerea să mi se arate cele mai vechi cărți din bibliotecă, este vorba de doua carți religioase despre care doamna Elena mi-a făcut o scurtă prezentare: Sfînta și Dumnezeiasca Evanghelie care acum întîi sau Tipărit întru același chip în zilele prea înalțatului Domn Io Grigorie Ioan Voievod cu osîrdia și cu toată cheltuiala Pria Sfințitului Mitropolit al Moldovei Kvri Gavril.(vezi imaginea *)
Doamna Elena Cristian a fost ghidul meu în acestă noua lume, fiindcă odată ce am început să mă adîncesc în acest loc necunoscut, aveam impresia că întradevăr este vorba de o altă lume altă atmosferă față de ceea ce găsesc în celelate săli de carte. Cele două niveluri ale depozitului bibliotecii găzduiesc în jur de 520000 de exemplare, care sunt repartizate pe diverse categorii: Colecții speciale, Carte rară, Carte cu autograf, Teze de licență sau masterat etc. Intuind parcă interesul meu pentru lucruri vechi d. Elena m-a condus spre rafturile destinate colecție de carte rară (aflată undeva într-un colți îngrădită de jur împrejur cu gratii). Aici în această cușcă am avut placerea să mi se arate cele mai vechi cărți din bibliotecă, este vorba de doua carți religioase despre care doamna Elena mi-a făcut o scurtă prezentare: Sfînta și Dumnezeiasca Evanghelie care acum întîi sau Tipărit întru același chip în zilele prea înalțatului Domn Io Grigorie Ioan Voievod cu osîrdia și cu toată cheltuiala Pria Sfințitului Mitropolit al Moldovei Kvri Gavril.(vezi imaginea *)
Imaginea * |
„Sfînta carte de la 1731 cuprinde toate cele 4 Evanghelii după: Ioan,
Matei, Luca și Marcu. Evangheliile sunt un gen de literatură veche , care
relatează despre viața învățătura, patimile, răstignirea și învierea lui Isus
Hristos. Scrisă cu grafie slavonă în limba română într-un limbaj accesibil,
este prezentă pe sfînta masă a altarului în bisericile ortodoxe, fiind
destinată oficierii serviciului divin”. Frunzărind acestă carte observi că
textul este așezat în pagină în doua coloane, începutul fiecarui capitol este
marcat prin caractere de culoare roșie. „ Evangelia a fost tiparită la
Tipografia lui Grigore Stan Brașoveanu, care a lucrat tipograf sub Mitropolitul
Iacob Pruteanu”. Cartea a fost donată bibliotecii de preotul Vasilie Secrieru.
O altă carte din categoria celor vechi
este Kазаниа datează din
1790 la fel este scrisă în slavona veche.
Kазаниа |
„Lucrarea cuprinde o culegere de
predici bisericești, în care sunt explicate pasaje din Noul Testament la
duminici și la marile sărbători rostite de Ioan Damashin, Grigorie Bagoslovul,
arhiepiscopul Constantinopolului; Vasile cel Mare, Teodor Tiron ș.a.” Cartea
este o donație a Catedralei Constantin și Elena din Balți.
Plimbîndu-mă
singur printre zecile de rafturi pline de cărți, și odată ce mă adînceam în locurile
mai puțin umblate, răceala și mirosul de mucegai parcă era mai puternic,
simțeam că undeva pe aproape o să am surpriză deja vu-lui, căutam cu privirea
acel loc, și în sfîrșit l-am gasit, undeva departe de ochii lumii, într-un
cotlon, era semi-întuneric, două scări rezemate de un raft, cîteva cărți vechi
aruncate pe o masă, m-au dus undeva departe, în acea bibliotecă rece din acel
obscur ev mediu, nu am fotografiat revelația mea, blitzzul ar fi dărîmat întreg
deja-vu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu