joi, 10 mai 2012

Uniunea Europeană vs. Uniunea Euroasiatică


       Ne propunem azi, în cadrul acestei dezbateri virtuale, să discutăm despre doua eventuale  căi de dezvoltare, pe care Republica Moldova le poate alege în viitorul foarte apropiat, totul depinde de dorinţa cetăţenilor,  anume:  integrarea în Uniunea Europeană dorită atît de mult de o parte a populaţiei şi , mai nou, o integrare în Uniunea Euroasiatică care are şi ea mulţi susţinători în Republica Moldova.
   
                                  Pro Uniunea Europeană
arena.md
     Sigur că fiecare ţară care a parcurs traseul integrării europene, cap-coadă, are un specific aparte, un comportament particular pe care nici un alt stat nu îl poate repeta la indigo.    
     
      Acelaşi lucru îl spunem şi despre Republica Moldova a cărei şanse de reabilitare economică şi socială este posibilă doar aderînd la UE şi doar prin crearea unor conexiuni rigide şi prin conformarea  la standardele comunitare va putea să realizeze evoluţia pozitivă mult dorită.

     Un prim avantaj pe care îl vom obţine odată ce ne vom alipi la Comunitatea Europeană este stabilitatea şi prosperitatea economică, ceea ce este un fapt demostrat şi realizat cu succes de unele ţări membre cum ar fi Spania, Lituania, Polonia, România  şi lista continuă. Or, pentru noi basarabenii, care suntem măcinaţi de sărăcie, siguranţa economină este un obiectiv primordial, evident nu se va întîmpla totul peste noapte,  ştiind finalitatea procesului, merită, cred eu, aşteptarea, dar nu cu mîinile în buzunar ci împreunate cu altele, pentru a demonstra Europei că suntem nişte oameni care îşi doreştsc un viitor occidental.
    
     
    Ceea ce putem obţine mai rapid la o eventuală integrare este creşterea noastră în ochii altora, sau cum spune literatura de specialiate căpătarea unui statut mai înalt pe arena internaţională, ceea ce pentru R.M. este un mare beneficiu deoarece aceasta creşte posibilitatea de a crea relaţii economice cu ţări mult mai dezvoltate ca şi noi dar şi de a atrage investitori.
      
       R.M. de departe duce lipsă de finanţe la nivel major, şi prin aderarea la Comunitatea Europeană vom putea obţine credite nerambursabile pentru proiecte, de exemplu proiecte sociale, economice, culturale, vom putea îmbunătăţi infrasctructura ţări, în special a     drumurilor, care cu toţii ştim are un efect domino pentru noi, adică atăta timp cît drumurile sunt proaste şi multe domenii ale vieţii sunt afectate, e o reacţie în lanţ negativă, dacă vreţi. Uniunea europeană ne va da aceşti bani numai dacă noi vom dori cu adevărat integrarea în acest spaţiu.

     Un mare număr de posibilităţi de dezvolare îl oferă Uniunea Europeană  tineretului, oportuniteatea de a studia peste hotare, şi de a-şi pune o bază mult mai profesionistă pentru viitoarea carieră.  
  
                                Pro Uniunea Euroasiatică
curatmurdarsrl.com
    Uniunea vamala si Spatiul economic unic, formate in prezent din Rusia, Belarus si Kazahstan, la care au aderat Kargazstan si Tadjikistan, vor deveni in viitor baza pentru o Uniune economica Eurasiatica. 

     Acest proiect ar putea fi, in esenta, un model de unificare puternică şi supranaţională, capabilă să devină unul din polii lumii contemporane servind drept liant eficace între Europa şi regiunea dinamică Asia-Pacific. Intrarea în Uniunea Eurasiatica va permite fiecarui dintre participanti, pe langa avantajele economice, o integrare europeana mai rapida si de pe pozitii mai solide. In plus, un sistem logic si echilibrat de parteneriat intre Uniunea Eurasiatica si UE are darul de a crea conditii reale pentru modificarea configuratiei geopolitice si geoeconomice a intregului continent, cu un efect global pozitiv.
     
      Probabil că înfiinţarea unei astfel de uniuni este necesară în noile condiţii economice în care se află lumea contemporană. Rusia, ca de altfel şi ţările CSI, se află în faţa unei alegeri geopolitice decisive. Aceste state vor fi fărâmiţate şi unite o parte cu Europa, alta cu China, iar această unire va avea loc într-un  mod nu prea confortabil. Alternativa este crearea acestui centru de forţă economic. O formă firească de integrare economică a acestor ţări va fi uniunea politică. În mod asemănător a fost creată Uniunea Europeană actuală – fără lezarea suveranităţii naţionale şi a independenţei economice.
    
     Potenţialele câştiguri ale integrării unora dintre fostele state membre ale URSS se identifica prin valorificărea resurselor naturale, a capitalului uman şi tehnic, ale avantajelor delocalizării proceselor de conceptualizare tehnologică, precum şi a mobilizării factorilor de producţie. Construcţia viitoarei UEA se doreşte a fi similară celei UE, tinzând a evolua de la o zonă de liber schimb şi o uniune vamală spre alte etape mult mai avansate de integrare: piaţa comună, uniune economică şi monetară, uniune fiscală şi, în final, uniune politică.



http://www.youtube.com

Respiră cinematografia basarabeană?


             Moldovenii au cunoscut gustul cinematografiei autohtone în perioada sovietică. Pîna la destrămarea Uniunii cinematografia a funcţionat într-un ritm normal, bucurînd iubitorii de film cu apariţii constante, filme documentare, artistice sau  fantastice, astfel filmul din Moldova  era recunoscut ca fiind unul de calitate în acest spaţiu imens al URSS-ului. Producţiile cinematografice în acea perioadă urmareau, dupa cum este şi evident, traseul impus de partid şi cu toate că au fost exploatate varii teme linia roşie a propagandei comuniste era peste tot.
           
            După destrămarea colosului sovietic, industria producătoare de filme, deja din  Republica Moldova, a intrat într-un con de umbra chiar stagnîndu-se totalmente.
           
             O rază de lumină în cinematografia moldovenească a adus-o reprezentantul tinerii generaţii de cineaşti Igor Cobileanski mai ales  prin seria de scurt metraje produse în ultimul timp, în care se observă tendinţa de a creea un specific cinematografic în zona pruto-nistriană.
            
             Într-un interviu pentru Dilema Veche explică faptul că realitatea basarabeană este una deosebită, şi deaceea este o gaselniţă din care se pot extrage foarte multe subiecte pentru orice forma de artă nu numai cinematografie.

http://www.kinolondon.com
    „Realitatea basarabeană este una deosebită. Mai bine zis, felul de a fi al oamenilor este deosebit. Descopăr și admir o splendidă mentalitate formată la intersecția a două culturi, cea slavă și cea latină. Sinceritatea rusească și cumințenia românească, amestecate cu alte calități și neajunsuri ale celor două popoare au creat un caracter uman cu un comportament social total diferit de alte zone. Subiectele mele sînt de multe ori inspirate din această realitate. Încerc doar să le universalizez, să le fac înțelese de spectatorii din afară. Și, probabil, cochetez și speculez în același timp, cu umorul care reiese din acțiunile sincere și serioase ale personajelor. Pentru noi însă, acțiunile lor par deseori cel puțin absurde. Și mai e ceva: îmi iubesc personajele, chiar și pe cele negative, care nu prea sînt prezente fizic în filme, dar pe care le intuiesc ca fiind "în afara cadrului", undeva pe-aproape, în satul vecin".

http://www.youtube.com/watch?v=y0qrqsbrA58&feature=related











http://www.youtube.com/watch?v=SuJeL87kN4A

miercuri, 9 mai 2012

Importanţa social media pentru jurnaliştii profesionişti


       Site-urile de socializare au cu scopul aparut,  după cum le este şi denumirea, de a socializa, adica de a face conexiune între oamenii din diferite colţuri ale lumii, dar nu numai. 
  
virtualbusinesslifestyle.com

      Din experienţă proprie, generaţia de astăzi cunoaşte mulţimea de oportunităţi pe care le oferă aceste site-uri: comunicare mai rapidă, interactivă, oferă posibiliatea de a cunoaşte şi de discuta în timp real, mult mai ieftin, cu noi oameni.

      Anume varietatea de posibilităţi au transformat aceste site-uri într-o adevărată industrie, atragătoare fiind mai ales putinţa de a transmite o informaţie oarecare: reclamă, videoclipuri, muzică la foarte mulţi utilizatori deodată, feedback-ul fiind unul imediat.  

     Pe acest teritoriu care se mai numeşte social media s-au aclimatizat foarte bine şi jurnaliştii de la instuţiile media profesioniste profitînd şi aceştea de toate posibilitaţile sus-numite. Cu toate acestea este un dar , anume acela că media profesionistă obligatoriu trebuie să fie mult mai atentă pe acest spaţiu virtual, ea nu este un simplu utilizator care postează ceva, informaţia trebuie sa fie verificată şi veridică fiindcă, cum am spus ea circulă foarte repede, deci impactul este mult mai mare, şi prin aceasta se poate transmite şi multă informaţie mediocră care duce în eroare utilizatorii.

   Pentru jurnaliştii profesionişti, social media este un imens izvor de informaţie, sigur ea nu este în forma ei produs finit, prelucrarea ţine de competenţele oamenilor de presă. Site-urile de socializare sunt utilizate zilnic de milioane de oameni, deci, ne dăm seama, că în felul acesta probabilitatea ca mesajul să ajungă la destinaţie este mult mai mare, plus la aceasta informaţia de mîina a doua, care nu este publicată, din varii consideramente, în ziar sau transmisă la televizor  poate foarte uşor să fie postată aici.

webpresence.tv
   Este clar lucru că mass-media va profita întodeauna de noile posibilitaţi atâta timp cît va fi un mod de a-şi atinge scopurile.  

miercuri, 22 februarie 2012

Saitul preferat


                                 
Atacul saiturilor de socializare pare a fi o epidemie, sau mai degrabă psihoză în masă. Am decis să nu aderez la clanul rinocerilor şi să-mi manifest sincerul respect faţă de un anume sait. De când sunt la jurnalism, saitul http://www.timpul.md/ a devenit preferatul meu, consider acest sait, care este varianta online al ziarului Timpul, una dintre  cele mai credibile şi echilibrate surse  de informaţie fie ea  economică, politică, culturală sau socială. Niciodata nu m-am întrebat de ce prefer acest sait, dar îmi dau seama că politica editorială a  acestui produs media se sincronizează cu ideile şi concepţiile mele despre anume probleme ale societăţii noastre. Îmi place că este un sait serios, cu informaţie de calitate, şi se fereşte de senzaţionalul care a înundat piaţa mass-media în ultima vreme. 
Ce, noi nu putem face pozele nostre?
Ce ar fi dacă nu le vom mai scoate de pe net ? 
Am acest sait în permanenţa deschis. Citesc cu regularitate editorialele lui Constantin Tănase. Deseori, comentez pe forum la anumite materiale, drept că mă mai încarc de nervi, dar asta nu conteză... În cele din urmă,  este un sait simpatic, vorbesc despre design-ul  său, şi analizând culoarea albastră care predomină pe întreg conceptul grafic, este o culoare care face ca cititorul să simtă libertatea şi curajul de a spune lucrurilor pe nume,  îmi dau seama că este un ziat-sait cu politica orientată spre dreapta liberală,  ceea ce nu face decăt să ma apropie de acest produs media.
CITIŢI http://www.timpul.md/ ?

sâmbătă, 18 februarie 2012

De ce Covoare moldovenești?

Fiindcă este vorba de o reuniune de individualităţi, fiecare contribuind la crearea imaginii generale a volumului. Chiar dacă unii dintre acești prozatori încă „nu au texte scrise şi adunate pentru o carte” cum scria Ion Buzu în nuvela Sîngele din barul „Speranţa”, în cadrul antologiei de față ei ni se prezintă ca autori cu perspectivă, pentru care scrisul devine o formă constantă de existență.

 O generaţie care nu mai simte pe umeri grămada de vechi prejudecăţi şi stereotipuri, o generaţie libertină, nonconformistă, cu un mare teritoriu artistic de manevră, care îşi permite să abordeze discret orice teme, chiar și din cele considerate pînă nu demult tabu-uri desăvîrșite. În ansamblu, antologia Covoare moldovenești pare a fi un amalgam de viziuni, idei și concepţii, ce se cristalizează într-un stil pe care tinerii autori încearcă să şi-l creeze sau şi l-au creat deja. Culegerea surprinde și prin construcţii dinamice, situaţii surprinzătoare, personaje aflate mereu într-o căutare, într-un soi de nelinişte, iar toate aceste manifestări nu sunt altceva decît reprezentarea tipică a generaţiei în formare. Exploatînd modelul minimalist de expunere, lucrările cuprinse în antologie cîștigă vitalitate şi cu toate că nu sunt prezente multe implicaţii filozofice, meditaţii adînci, descrieri laborioase etc, nu se pierde din esenţa scrierii, dimpotrivă, este foarte captivantă şi garnisită cu suspans.
Pe final, am sublinia doar că volumul în cauză este un proiect reușit. Sperăm ca în viitorul foarte apropiat despre această antologie să va vorbi ca despre un catalizator important pentru aceşti tineri de azi și scriitori cu experiență de mîine.

vineri, 17 februarie 2012

Un deja vu nealterat


Un deja vu nealterat
      Reportaj din depozitul de cărți al bibliotecii ştiințifice a universității Alecu Russo din Bălți
De la primii pași făcuți în biblioteca Universitații, gîndul meu zboară, undeva, printre paginile romanului „Numele trandafirului” de Umbero Eco, și încerc mereu să găsesc niște similitudini dintre biblioteca de la noi și biblioteca, absolut superb, prezentată de scriitorul italian în romanul său. Întotdeauna mă lovesc de o nereușită, e foarte greu să gasesc ceva care să le asemene, poate doar mirosul de mucegai. Totuși trebuie să fie ceva, toate bibliotecile au undeva un colț unde dacă nimerești ai parte de acel inevitabil deja vu.  Spre marea mea bucurie am trăit în sfârșit acel deja vu, despre care vă vorbeam mai sus, am găsit acel colțișor, care m-a transferat fatalmente în acea bibliotecă descoperită în roman. Întuiția m-a făcut să caut în acel  loc acolo de unde li se aduc studenților carțile  atunci cînd nu se găsesc pe rafturile sălilor de lectură sau ale celor de împrumut, din depozitul bibliotecii.
                                                                          ***
 Am convenit cu administrația bibliotecii, și mi s-a organizat o excursie ad-hoc, întru realizarea acestui material despre acel loc unde studenții nu au acces dar unde presiunea carților este mai mare ca oriunde. Prima impresie, cînd am intrat în acest loc, a fost că nu am să gasesc nimic nou, aceleași rafturi pe care zac așezate frumos cărțile, același miros de mucegai, parcă aceleași cărți, cu alte cuvinte ceea ce gîndeam că am să gasesc  aici era doar o iluzie.
 Doamna Elena Cristian a fost ghidul meu în acestă noua lume, fiindcă odată ce am început să mă adîncesc în acest loc necunoscut, aveam impresia că întradevăr este vorba de o altă lume altă atmosferă față de ceea ce găsesc în celelate săli de carte. Cele două niveluri ale depozitului bibliotecii găzduiesc în jur de  520000 de exemplare, care sunt repartizate pe  diverse categorii: Colecții speciale, Carte rară, Carte cu autograf, Teze de licență sau masterat etc. Intuind parcă interesul meu pentru lucruri vechi d. Elena m-a condus spre rafturile destinate colecție de carte rară (aflată undeva într-un colți îngrădită  de jur împrejur cu gratii). Aici în această cușcă am avut placerea să mi se arate cele mai vechi cărți din bibliotecă, este vorba de doua carți religioase despre care doamna Elena mi-a făcut o scurtă prezentare:  Sfînta și Dumnezeiasca Evanghelie care acum întîi sau Tipărit întru același chip în zilele prea înalțatului Domn Io Grigorie Ioan Voievod cu osîrdia și cu toată cheltuiala Pria Sfințitului Mitropolit al Moldovei Kvri Gavril.(vezi imaginea *) 
Imaginea *
„Sfînta carte de la 1731  cuprinde toate cele 4 Evanghelii după: Ioan, Matei, Luca și Marcu. Evangheliile sunt un gen de literatură veche , care relatează despre viața învățătura, patimile, răstignirea și învierea lui Isus Hristos. Scrisă cu grafie slavonă în limba română într-un limbaj accesibil, este prezentă pe sfînta masă a altarului în bisericile ortodoxe, fiind destinată oficierii serviciului divin”. Frunzărind acestă carte observi că textul este așezat în pagină în doua coloane, începutul fiecarui capitol este marcat prin caractere de culoare roșie. „ Evangelia a fost tiparită la Tipografia lui Grigore Stan Brașoveanu, care a lucrat tipograf sub Mitropolitul Iacob Pruteanu”. Cartea a fost donată bibliotecii de preotul Vasilie Secrieru. O altă carte  din categoria celor vechi este Kазаниа datează din 1790 la fel este scrisă în slavona veche.
Kазаниа
 „Lucrarea cuprinde o culegere de predici bisericești, în care sunt explicate pasaje din Noul Testament la duminici și la marile sărbători rostite de Ioan Damashin, Grigorie Bagoslovul, arhiepiscopul Constantinopolului; Vasile cel Mare, Teodor Tiron ș.a.” Cartea este o donație a Catedralei Constantin și Elena din Balți.

Plimbîndu-mă singur printre zecile de rafturi pline de cărți, și odată ce mă adînceam în locurile mai puțin umblate, răceala și mirosul de mucegai parcă era mai puternic, simțeam că undeva pe aproape o să am surpriză deja vu-lui, căutam cu privirea acel loc, și în sfîrșit l-am gasit, undeva departe de ochii lumii, într-un cotlon, era semi-întuneric, două scări rezemate de un raft, cîteva cărți vechi aruncate pe o masă, m-au dus undeva departe, în acea bibliotecă rece din acel obscur ev mediu, nu am fotografiat revelația mea, blitzzul ar fi dărîmat întreg deja-vu.

luni, 13 februarie 2012

Jurnaliştii cinstiţi ştiu unde se găseşte informaţia dreaptă

Astăzi, la ora de Jurnalism online, am mimat, din câte îmi dau eu seama, o situaţie în care ne aflăm în birou şi trebuie, noi în calitate de jurnalişti, să ne scriem materialul, neavînd timpul disponibil să consultăm direct anumite surse de informare, specialişti, departamente, chesti, socoteli… scurt pe doi, singura noastră posibilitate de a ajunge la informaţie  este internetul, dar internetul nu întotneauna ne oferă informaţii veridice, misiunea noastra era să gasim acele surse de încredere, demne de a fi citate într-un material jurnalistic, pot număra aici: site-ul Guvernului, Parlamentului, Biroul Naţional de Statistică, site-ul Băncii Naţionale a Moldovei etcetera.  Din toate acestea mie cel mai interesant mi sa părut Biroul Naţional de Statistică, mai ales că una din categorii era turismul, mă uitam pe cifrele repective şi mă gândeam că vai de turismul nostru abia dacă am ajuns la 10000 de vizitatori în 2010 şi cifra e în scădere  continuă(http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=293&) … e clar, nu facem noi bani din turism.